Căi de administrare Tratamentul astmului beneficiază de mai multe căi de administrare: inhalator sau sistemic (oral sau parenteral – intravenos, intramuscular sau subcutanat). Administrarea inhalatorie este de primă intenție și prezintă următoarele avantaje: - administrare directă în căile respiratorii (“tratament local”), care permite realizarea de concentraţii mari la acest nivel; - utilizarea de doze mici de substanţă activă; - absorbţie sistemică nesemnificativă, ceea ce duce la reacţii adverse sistemice de cele mai multe ori neînsemnate. Toate acestea fac administrarea inhalatorie foarte potrivită pentru utilizare cronică, cu efecte terapeutice de lungă durată şi cu efecte adverse minore. Există mai multe tipuri de dispozitive pentru administrare inhalatorie - aerosoli presurizaţi dozaţi (MDI – metered dose inhaler), obişnuitul “spray” - dispozitive cu pulbere: diskhaler, turbuhaler - nebulizatoare - dispozitive cu aerosoli fini (soft mist inhaler). Dispozitivele MDI (“spray”) sunt cele mai cunoscute şi intens folosite. La o apăsare a spray-ului de eliberează o cantitate fixă de aerosol, care va fi inhalat. Utilizarea corectă este esenţială pentru acţiunea terapeutică. Pacientul trebuie instruit care sunt paşii unei administrări corecte; el trebuie de asemenea verificat cu ocazia vizitelor ulterioare în legătură cu corectitudinea administrării. Paşii administrării corecte a MDI: - se scoate capacul - se scutură dispozitivul - pacientul expiră profund - pune dispozitivul între buze, ţinându-l etanş - simultan: apasă pe spray şi inspiră profund - menţine o apnee inspiratorie de aproximativ 10 secunde - expiră lent. - succesiunea de paşi se repetă pentru administrarea celui de-al doilea “puf”. Utilizarea unui spacer poate uşura administrarea, deoarece sincronizarea activării spray-ului şi a inspirului nu mai este necesară. În plus, utilizarea spacer-ului măreşte cantitatea de substanţă activă ce ajunge în căile respiratorii. Dispozitivele tip MDI pot fi folosite şi pentru administrarea cronică, şi în criză sau în exacerbările severe, şi chiar de către copii. Dispozitivele cu pulbere sunt mai uşor de utilizat, nu impun sincronizarea activării cu inspirul, dar necesită un minim flux inspirator pentru antrenarea pulberii, drept care nu sunt eficiente la cei cu reduceri severe ale debitelor ventilatorii. Nebulizatoarele realizează o “ceaţă” care este inhalată, cu particule atât de mici încât permit o foarte bună penetrabilitate în căile aeriene inferioare. Administrarea prin nebulizare este foarte utilă în tratamentul exacerbărilor severe, ca şi la copii. 24 Medicaţie de control. Medicaţie de criză Medicaţia de control (“controller”) este cea care se administrează cronic, zilnic, în doze stabilite de medic în funcţie de nivelul de severitate al bolii şi care are drept scop obţinerea şi menţinerea controlului bolii, de obicei prin tratarea inflamaţiei din căile aeriene. Aceste medicamente de obicei nu au un efect sesizabil imediat după administrare şi pacienţilor trebuie să li se explice importanţa unui tratament consecvent chiar în aceste condiţii. Medicaţia de criză (“reliever”, de ameliorare, de uşurare, de depanare) este cea care se administrează atunci când apar simptomele astmului: dispnee, wheezing, tuse, senzaţie de constricţie toracică etc. Aceste medicamente produc ameliorarea imediată a simptomelor, fără însă a trata condiţia de bază a bolii. Ele trebuie folosite la nevoie, cu ocazia apariţiei simptomelor, şi nu preventiv (excepţie face astmul indus de efort, în care este utilă administrarea unui bronhodilatator înaintea efortului). Medicaţia de control 1. Corticosteroizii inhalatori (CSI). Reprezintă cea mai eficientă medicație antiinflamatorie în astmul bronșic persistent. CSI reduc simptomele astmului, ameliorează calitatea vieţii, ameliorează funcţia ventilatorie, scad hiperreactivitatea bronşică, controlează inflamaţia bronşică, scad frecevnţa şi severitatea exacerbărilor şi reduc mortalitatea prin astm. Prin urmare, CSI sunt în prezent pe primul loc în medicaţia de control a astmului. CSI nu vindecă astmul. Prin urmare, trebuie utilizaţi pe termen lung, de multe ori toată viaţa. Principalele preparate disponibile in România sunt: - Beclometazona (Becloforte® 250μg/puf; Becotide® 50μg/puf) - Budesonid (Pulmicort®) 100, 200μg/puf - Fluticazona (Flixotide®) 50, 125, 100, 250 sau 500μg/puf - Ciclesonid (Alvesco®) 80, 160μg/puf Echivalenţa dozelor diferitelor preparate este dată în tabelul 6 Tabelul 6 Doză mică (μg) Doză medie (μg) Doză mare (μg) Beclometazona 200 - 500 500 - 1000 > 1000 Budesonid 200 - 600 600 - 1000 > 1000 Fluticazona Ciclesonid 100 – 250 80-160 250 - 500 160-320 > 500 320-1280 Efecte adverse - Locale: candidoză orofaringiană, disfonie. Utilizarea unui spacer reduce aceste efecte. Clătirea gurii după administrare previne de asemenea candidoza orală. CSI cu activare intrapulmonară (ex: ciclesonid) au mai rar asemena efecte. - Sistemice: CSI se pot absorbi în sânge de la nivelul plămânului. Se consideră că la doze mai mici de 400 μg budesonid (sau echivalentele) absorbţia sistemică este neglijabilă. Pe termen lung şi în doze mari, CSI pot fi asociaţi cu efectele adverse obişnuite ale corticoizilor (vezi corticoizii sistemici). 25 2. Bronhodilatatoarele cu acțiune prelungită Rol terapeutic: bronhodilataţie prelungită (8-12 ore), reduc simptomele nocturne, scad necesarul de medicaţie de criză, ameliorează funcţia ventilatorie. Cuprind: - β2-agoniștii cu durată lungă de acțiune (BADLA) a. Cu efect ce se instalează rapid: Formoterol (Oxis®), 6μg/puf b. Cu efect ce se instaleză lent: Salmeterol (Serevent®), 25μg/puf Nu se administrează în monoterapie, ci doar în asociere cu corticosteroizi. Această asociere este preferată atunci când nu se poate obţine controlul astmului doar cu o doză medie de CSI. Dezvoltarea preparatelor cu combinaţii fixe CSI + BADLA permite un sinergism al efectelor celor două preparate, dar mai ales o mai bună complianţă a pacienţilor. Combinaţia budesonid-formoterol, datorită instalării rapide a efectului bronhodilatator al formoterolului, a permis utilizarea sa nu numai ca medicaţie de control, ci şi de criză, ducând la o altă abordare în managementul astmului: utilizarea aceluiaşi preparat şi în doză zilnică constantă şi în plus pentru tratarea simptomelor. Efectele adverse sunt reduse la administrarea inhalatorie. Se pot semnala: - stimulare cardiacă - tremor al musculaturii scheletice - hipopotasemie. Combinații de corticosteroizi inhalatori și BADLA: - Seretide® conține fluticazonă 100, 250 sau 500μg/puf și salmeterol 50μg/puf. Se folosește numai ca medicație de control a astmului. - Symbicort® conține budesonide/formoterol 80/4,5 μg/puf, 160/4,5μg/puf și 320/9μg/puf. Se poate utiliza atât ca medicație de control cât și ca medicație de criză. 3. Antagoniștii de leucotriene Rol terapeutic: efect bronhodilatator limitat, reduc simptomele, ameliorează funcţia ventilatorie, reduc inflamaţia bronşică şi frecvenţa exacerbărilor. Pot fi alternative la adulţii cu astm uşor persistent sau astmul indus de aspirină. În monoterapie, efectul este mai redus decât al dozelor mici de CSI. În asociere cu CSI, permit scăderea dozei acestora şi pot ameliora controlul la pacienţii necontrolaţi cu doze medii de CSI. Preparate disponibile: - Montelukast (Singulair®), cp de 4, 5 si 10mg. Efecte adverse : pentru această clasă s-au evienţiat în prezent foarte rare efecte adverse (toxicitate hepatică pentru Zileuton). 4. Metilxantinele Rol în terapie: bronhodilatator, antiinflamator modest. Sunt utile în forma retard, cu biodisponibilitate constantă. Teofilina retard poate fi adăugată în schemă la pacienţii insuficient controlaţi cu CSI în doze medii, dar cu eficacitate inferioară asocierii BADLA. Preparate disponibile: - Teofilina retard, cp de 100, 250, 300, 350mg Efectele adverse pot fi adesea importante, limitându-Ie utilizarea: - simptome gastrointestinale (greaţă, vărsături) - simptome cardiace (aritmii) - simptome neurologice (convulsii). 26 5. Corticosteroizii sistemici. Rol terapeutic: pot fi necesari pe termen lung la unele cazuri de astm sever, necontrolat de medicaţia inhalatorie. Pe termen lung, însă, efectele adverse devin semnificative. Se preferă preparatele orale celor injectabile, datorită efectului mineralocorticoid redus şi efectului biologic mai scurt, ce permite flexibilitatea dozajului. Corticoizii sistemici îşi păstrează valoarea în exacerbările astmului, când administrarea pe termen scurt (10-14 zile) este benefică (vezi managementul exacerbărilor). Preparate disponibile in România: - Prednison, cp de 1 sau 5mg. - Metilprednisolon (Medrol®), cp. de 32, 16, 4 si 1mg si injectabil f. de 250, 40, 20mg. - Hemisuccinat de hidrocortizon f. de 100 sau 25mg. - Dexametazonă f. 8 mg Efecte adverse : - osteoporoză - hipertensiune arterială - diabet cortizonic - obezitate - supresia axului hipotalamo-hipofizar - cataractă - glaucom - afectare a pielii (subţire, apar echimoze cu usurinţă) - atrofie musculară sau miopatie cortizonică - depresie imună şi favorizarea infecţiilor (inclusiv tuberculoză) 6. Antiimunoglobulinele E (AntiIgE) Rol terapeutic: opţiune exclusiv pentru pacienţii cu nivel crescut de IgE. Util la pacienţii cu astm alergic sever necontrolat de CSI. Preparate: - Omalizumab (Xolair®), cu administrare subcutanată la 2 sau 4 săptămâni interval, în doza ajustată în funcție de greutatea pacientului și de nivelul seric de IgE. 7. Antialergice orale Rol terapeutic: efect antiastmatic limitat, util ca tratament simptomatic în astmul asociat cu rinită alergică. Medicația de criză 1. β2-agoniști cu actiune rapida (BAR) Rol terapeutic: bronhodilatatoare, sunt medicaţia de elecţie pentru cuparea bronhospasmului din criza de astm si pentru prevenţia astmului indus de efort. Se folosesc de cele mai multe ori pe cale inhalatorie. Trebuie folosiţi numai la nevoie şi în doza cea mai mică necesară. Creşterea necesarului de BAR semnalează lipsa de control a astmului şi necesitatea reevaluării schemei de medicaţie de control. Preparatele injectabile iv/sc (salbutamol, terbutalină) se pot dovedi utile în tratamentul exacerbărilor severe ale astmului la camera de gardă. Preparatele orale pot fi utile puţinilor pacienţi incapabili de a-şi administra tratamentul inhalator, dar cu o frecvenţă mult mai mare a efectelor adverse. 27 Preparate disponibile: • Salbutamol (Ventolin®), 100μg/puf • Fenoterol (Berotec®), 200μg/puf • Combinaţie Fenoterol/Ipratropium 50/20 μg/puf (Berodual N®) • Terbutalină (Brycanil) Efecte adverse: rare la administrarea inhalatorie: - tremor al musculaturii scheletice - tahicardie 2. Corticosteroizii sistemici: Rol terapeutic: pot fi folosiţi ca medicaţie de criză în exacerbările severe ale astmului (vezi tratamentul exacerbărilor) deoarece pot reduce necesitatea spitalizării, pot preveni recidiva după tratamentul iniţial al unei crize severe, reduc morbiditatea. 3. Anticolinergicele Rol terapeutic: bronhodilatatoare cu acţiune rapidă, mai puţin eficiente decât BAR. Reprezintă o alternativă pentru cei cu reacţii adverse importante la BAR. Preparate: - ipratropium bromide (Ipravent®), 20μg/puf Efecte adverse: uscăciunea gurii, gust amar. 4. Metilxantinele Rol terapeutic: metilxantinele cu acţiune de scurtă durată au fost folosite extensiv în România ca prim tratament al crizei de astm la camera de gardă, deşi ele nu sunt superioare utilizării BAR în nebulizare, având însă efecte adverse suplimentare. Preparate: - Aminofilina, fiole de 10ml si 2ml cu 240 respectiv 480mg. Efectele adverse pot fi severe (tahicardie, aritmii, convulsii). Aminofilina iv nu trebuie folosită la pacienți care deja primesc teofiline oral. Bibliografie Global Initiative for Asthma 2006
Un comentariu:
Căi de administrare
Tratamentul astmului beneficiază de mai multe căi de administrare: inhalator sau sistemic (oral sau
parenteral – intravenos, intramuscular sau subcutanat).
Administrarea inhalatorie este de primă intenție și prezintă următoarele avantaje:
- administrare directă în căile respiratorii (“tratament local”), care permite realizarea de concentraţii
mari la acest nivel;
- utilizarea de doze mici de substanţă activă;
- absorbţie sistemică nesemnificativă, ceea ce duce la reacţii adverse sistemice de cele mai multe ori
neînsemnate.
Toate acestea fac administrarea inhalatorie foarte potrivită pentru utilizare cronică, cu efecte terapeutice
de lungă durată şi cu efecte adverse minore.
Există mai multe tipuri de dispozitive pentru administrare inhalatorie
- aerosoli presurizaţi dozaţi (MDI – metered dose inhaler), obişnuitul “spray”
- dispozitive cu pulbere: diskhaler, turbuhaler
- nebulizatoare
- dispozitive cu aerosoli fini (soft mist inhaler).
Dispozitivele MDI (“spray”) sunt cele mai cunoscute şi intens folosite. La o apăsare a spray-ului de
eliberează o cantitate fixă de aerosol, care va fi inhalat. Utilizarea corectă este esenţială pentru acţiunea
terapeutică. Pacientul trebuie instruit care sunt paşii unei administrări corecte; el trebuie de asemenea
verificat cu ocazia vizitelor ulterioare în legătură cu corectitudinea administrării.
Paşii administrării corecte a MDI:
- se scoate capacul
- se scutură dispozitivul
- pacientul expiră profund
- pune dispozitivul între buze, ţinându-l etanş
- simultan: apasă pe spray şi inspiră profund
- menţine o apnee inspiratorie de aproximativ 10 secunde
- expiră lent.
- succesiunea de paşi se repetă pentru administrarea celui de-al doilea “puf”.
Utilizarea unui spacer poate uşura administrarea, deoarece sincronizarea activării spray-ului şi a
inspirului nu mai este necesară. În plus, utilizarea spacer-ului măreşte cantitatea de substanţă activă
ce ajunge în căile respiratorii.
Dispozitivele tip MDI pot fi folosite şi pentru administrarea cronică, şi în criză sau în exacerbările severe,
şi chiar de către copii.
Dispozitivele cu pulbere sunt mai uşor de utilizat, nu impun sincronizarea activării cu inspirul, dar
necesită un minim flux inspirator pentru antrenarea pulberii, drept care nu sunt eficiente la cei cu
reduceri severe ale debitelor ventilatorii.
Nebulizatoarele realizează o “ceaţă” care este inhalată, cu particule atât de mici încât permit o foarte bună
penetrabilitate în căile aeriene inferioare. Administrarea prin nebulizare este foarte utilă în tratamentul
exacerbărilor severe, ca şi la copii.
24
Medicaţie de control. Medicaţie de criză
Medicaţia de control (“controller”) este cea care se administrează cronic, zilnic, în doze stabilite de medic
în funcţie de nivelul de severitate al bolii şi care are drept scop obţinerea şi menţinerea controlului
bolii, de obicei prin tratarea inflamaţiei din căile aeriene. Aceste medicamente de obicei nu au un efect
sesizabil imediat după administrare şi pacienţilor trebuie să li se explice importanţa unui tratament
consecvent chiar în aceste condiţii.
Medicaţia de criză (“reliever”, de ameliorare, de uşurare, de depanare) este cea care se administrează
atunci când apar simptomele astmului: dispnee, wheezing, tuse, senzaţie de constricţie toracică etc.
Aceste medicamente produc ameliorarea imediată a simptomelor, fără însă a trata condiţia de bază a
bolii. Ele trebuie folosite la nevoie, cu ocazia apariţiei simptomelor, şi nu preventiv (excepţie face astmul
indus de efort, în care este utilă administrarea unui bronhodilatator înaintea efortului).
Medicaţia de control
1. Corticosteroizii inhalatori (CSI).
Reprezintă cea mai eficientă medicație antiinflamatorie în astmul bronșic persistent.
CSI reduc simptomele astmului, ameliorează calitatea vieţii, ameliorează funcţia ventilatorie, scad
hiperreactivitatea bronşică, controlează inflamaţia bronşică, scad frecevnţa şi severitatea exacerbărilor
şi reduc mortalitatea prin astm. Prin urmare, CSI sunt în prezent pe primul loc în medicaţia de control
a astmului.
CSI nu vindecă astmul. Prin urmare, trebuie utilizaţi pe termen lung, de multe ori toată viaţa.
Principalele preparate disponibile in România sunt:
- Beclometazona (Becloforte® 250μg/puf; Becotide® 50μg/puf)
- Budesonid (Pulmicort®) 100, 200μg/puf
- Fluticazona (Flixotide®) 50, 125, 100, 250 sau 500μg/puf
- Ciclesonid (Alvesco®) 80, 160μg/puf
Echivalenţa dozelor diferitelor preparate este dată în tabelul 6
Tabelul 6
Doză mică
(μg) Doză medie (μg) Doză mare
(μg)
Beclometazona 200 - 500 500 - 1000 > 1000
Budesonid 200 - 600 600 - 1000 > 1000
Fluticazona
Ciclesonid
100 – 250
80-160
250 - 500
160-320
> 500
320-1280
Efecte adverse
- Locale: candidoză orofaringiană, disfonie. Utilizarea unui spacer reduce aceste efecte. Clătirea
gurii după administrare previne de asemenea candidoza orală. CSI cu activare intrapulmonară
(ex: ciclesonid) au mai rar asemena efecte.
- Sistemice: CSI se pot absorbi în sânge de la nivelul plămânului. Se consideră că la doze mai mici
de 400 μg budesonid (sau echivalentele) absorbţia sistemică este neglijabilă. Pe termen lung
şi în doze mari, CSI pot fi asociaţi cu efectele adverse obişnuite ale corticoizilor (vezi corticoizii
sistemici).
25
2. Bronhodilatatoarele cu acțiune prelungită
Rol terapeutic: bronhodilataţie prelungită (8-12 ore), reduc simptomele nocturne, scad necesarul de
medicaţie de criză, ameliorează funcţia ventilatorie.
Cuprind:
- β2-agoniștii cu durată lungă de acțiune (BADLA)
a. Cu efect ce se instalează rapid: Formoterol (Oxis®), 6μg/puf
b. Cu efect ce se instaleză lent: Salmeterol (Serevent®), 25μg/puf
Nu se administrează în monoterapie, ci doar în asociere cu corticosteroizi. Această asociere este
preferată atunci când nu se poate obţine controlul astmului doar cu o doză medie de CSI. Dezvoltarea
preparatelor cu combinaţii fixe CSI + BADLA permite un sinergism al efectelor celor două preparate,
dar mai ales o mai bună complianţă a pacienţilor.
Combinaţia budesonid-formoterol, datorită instalării rapide a efectului bronhodilatator al
formoterolului, a permis utilizarea sa nu numai ca medicaţie de control, ci şi de criză, ducând la o
altă abordare în managementul astmului: utilizarea aceluiaşi preparat şi în doză zilnică constantă şi
în plus pentru tratarea simptomelor.
Efectele adverse sunt reduse la administrarea inhalatorie. Se pot semnala:
- stimulare cardiacă
- tremor al musculaturii scheletice
- hipopotasemie.
Combinații de corticosteroizi inhalatori și BADLA:
- Seretide® conține fluticazonă 100, 250 sau 500μg/puf și salmeterol 50μg/puf. Se folosește numai
ca medicație de control a astmului.
- Symbicort® conține budesonide/formoterol 80/4,5 μg/puf, 160/4,5μg/puf și 320/9μg/puf. Se
poate utiliza atât ca medicație de control cât și ca medicație de criză.
3. Antagoniștii de leucotriene
Rol terapeutic: efect bronhodilatator limitat, reduc simptomele, ameliorează funcţia ventilatorie,
reduc inflamaţia bronşică şi frecvenţa exacerbărilor.
Pot fi alternative la adulţii cu astm uşor persistent sau astmul indus de aspirină.
În monoterapie, efectul este mai redus decât al dozelor mici de CSI.
În asociere cu CSI, permit scăderea dozei acestora şi pot ameliora controlul la pacienţii necontrolaţi
cu doze medii de CSI.
Preparate disponibile:
- Montelukast (Singulair®), cp de 4, 5 si 10mg.
Efecte adverse : pentru această clasă s-au evienţiat în prezent foarte rare efecte adverse (toxicitate
hepatică pentru Zileuton).
4. Metilxantinele
Rol în terapie: bronhodilatator, antiinflamator modest. Sunt utile în forma retard, cu biodisponibilitate
constantă. Teofilina retard poate fi adăugată în schemă la pacienţii insuficient controlaţi cu CSI în
doze medii, dar cu eficacitate inferioară asocierii BADLA.
Preparate disponibile:
- Teofilina retard, cp de 100, 250, 300, 350mg
Efectele adverse pot fi adesea importante, limitându-Ie utilizarea:
- simptome gastrointestinale (greaţă, vărsături)
- simptome cardiace (aritmii)
- simptome neurologice (convulsii).
26
5. Corticosteroizii sistemici.
Rol terapeutic: pot fi necesari pe termen lung la unele cazuri de astm sever, necontrolat de medicaţia
inhalatorie. Pe termen lung, însă, efectele adverse devin semnificative. Se preferă preparatele orale
celor injectabile, datorită efectului mineralocorticoid redus şi efectului biologic mai scurt, ce permite
flexibilitatea dozajului.
Corticoizii sistemici îşi păstrează valoarea în exacerbările astmului, când administrarea pe termen
scurt (10-14 zile) este benefică (vezi managementul exacerbărilor).
Preparate disponibile in România:
- Prednison, cp de 1 sau 5mg.
- Metilprednisolon (Medrol®), cp. de 32, 16, 4 si 1mg si injectabil f. de 250, 40, 20mg.
- Hemisuccinat de hidrocortizon f. de 100 sau 25mg.
- Dexametazonă f. 8 mg
Efecte adverse :
- osteoporoză
- hipertensiune arterială
- diabet cortizonic
- obezitate
- supresia axului hipotalamo-hipofizar
- cataractă
- glaucom
- afectare a pielii (subţire, apar echimoze cu usurinţă)
- atrofie musculară sau miopatie cortizonică
- depresie imună şi favorizarea infecţiilor (inclusiv tuberculoză)
6. Antiimunoglobulinele E (AntiIgE)
Rol terapeutic: opţiune exclusiv pentru pacienţii cu nivel crescut de IgE. Util la pacienţii cu astm
alergic sever necontrolat de CSI.
Preparate:
- Omalizumab (Xolair®), cu administrare subcutanată la 2 sau 4 săptămâni interval, în doza ajustată
în funcție de greutatea pacientului și de nivelul seric de IgE.
7. Antialergice orale
Rol terapeutic: efect antiastmatic limitat, util ca tratament simptomatic în astmul asociat cu rinită
alergică.
Medicația de criză
1. β2-agoniști cu actiune rapida (BAR)
Rol terapeutic: bronhodilatatoare, sunt medicaţia de elecţie pentru cuparea bronhospasmului din
criza de astm si pentru prevenţia astmului indus de efort.
Se folosesc de cele mai multe ori pe cale inhalatorie.
Trebuie folosiţi numai la nevoie şi în doza cea mai mică necesară. Creşterea necesarului de BAR
semnalează lipsa de control a astmului şi necesitatea reevaluării schemei de medicaţie de control.
Preparatele injectabile iv/sc (salbutamol, terbutalină) se pot dovedi utile în tratamentul exacerbărilor
severe ale astmului la camera de gardă.
Preparatele orale pot fi utile puţinilor pacienţi incapabili de a-şi administra tratamentul inhalator, dar
cu o frecvenţă mult mai mare a efectelor adverse.
27
Preparate disponibile:
• Salbutamol (Ventolin®), 100μg/puf
• Fenoterol (Berotec®), 200μg/puf
• Combinaţie Fenoterol/Ipratropium 50/20 μg/puf (Berodual N®)
• Terbutalină (Brycanil)
Efecte adverse: rare la administrarea inhalatorie:
- tremor al musculaturii scheletice
- tahicardie
2. Corticosteroizii sistemici:
Rol terapeutic: pot fi folosiţi ca medicaţie de criză în exacerbările severe ale astmului (vezi tratamentul
exacerbărilor) deoarece pot reduce necesitatea spitalizării, pot preveni recidiva după tratamentul
iniţial al unei crize severe, reduc morbiditatea.
3. Anticolinergicele
Rol terapeutic: bronhodilatatoare cu acţiune rapidă, mai puţin eficiente decât BAR. Reprezintă o
alternativă pentru cei cu reacţii adverse importante la BAR.
Preparate:
- ipratropium bromide (Ipravent®), 20μg/puf
Efecte adverse: uscăciunea gurii, gust amar.
4. Metilxantinele
Rol terapeutic: metilxantinele cu acţiune de scurtă durată au fost folosite extensiv în România ca
prim tratament al crizei de astm la camera de gardă, deşi ele nu sunt superioare utilizării BAR în
nebulizare, având însă efecte adverse suplimentare.
Preparate:
- Aminofilina, fiole de 10ml si 2ml cu 240 respectiv 480mg.
Efectele adverse pot fi severe (tahicardie, aritmii, convulsii). Aminofilina iv nu trebuie folosită la
pacienți care deja primesc teofiline oral.
Bibliografie
Global Initiative for Asthma 2006
Trimiteți un comentariu